Moartea lentă a Lucianei B.

Se pare că aceşti ultimi ani din viaţa femeii, pe vremuri o tânără foarte frumoasă, nu au fost decât un lung şir de tragedii în urma cărora aproape toţi membrii familiei sale au pierit. Pradă disperării, cu minţile rătăcite, ea cere ajutorul romancierului pentru care lucrase în trecut vreme de câteva săptămâni.

Este oare posibil ca un artist să dea formă prin scriitura sa nu doar unui roman, ci şi realităţii care îl ănconjoară? E cu putinţă ca romanul său să prindă viaţă în afara paginilor inerte ale manuscrisului? Cum se poate transforma o simplă dorinţă într-un geniu al răului şi cât de departe poate ajunge setea de răzbunare a omului care a pierdut tot?