22 de texte, majoritatea inedite, dar şi unele rătăcite sau uitate, destinate a fi citite în public, pe care autorul le-a scris de-a lungul prodigioasei sale vieţi.
„Această carte este o baladă a emigrării. Apropierea dintre oameni se fărâmiţează, prietenii devin duşmani suspicioşi. Nimic nu se poate obţine normal, ci numai pe căi întortocheate. Plonjând de la suprafaţa temporală în adâncuri mititce, ceea ce ni se relevă aici este, în stricteţea sa poetică, o contribuţie majoră la tema secolului: emigraţia.“ (Saarbrucker Zeitung)
Tentaţia imposibilului nu este o carte despre o altă carte. Mario Vargas Llosa plonjează în romanul Mizerabilii din perspectiva cititorului avizat, a entuziastului, a creatorului care ştie prea bine cum se construieşte o mare operă literară.
Este posibilă fraternitatea între creatori? Întâlnirea dintre doi artişti, iar uneori prietenia, nu poate exista în afara operei care se desăvârşeşte în ei. Această corespondenţă depune mărturie pentru o prietenie care hrăneşte meditaţia asupra acelor circumstanţe ce contează cu adevărat într-o viaţă, transfigurând-o uneori ca pe o şansă fulgurantă.
Este un roman cu mai multe poveşti, iar autoarea ne anunţă încă de la început să fim atenţi la o temă anume, a eşecului, „care, uneori, atunci cînd oamenii se prăbuşesc, devine o modalitate de a-şi vindeca propriile false dihotomii şi separări”.
Către un zeu necunoscut este o poveste mistică, scrisă în spiritul modernităţii, explorînd încercările unui om de a controla forţele naturii şi de a înţelege căile lui Dumnezeu.
Considerată una dintre cele mai originale şi puternice cărţi ale autoarei e Nobel Toni Morrison, Paradis este un cub rubic în care dincolo de culoarea pielii se ascund nenumărate jocuri politice, sociale, emoţionale.
Călătoria elefantului, roman apărut în 2008, relatează voiajul epic al lui Solomon, elefantul, călătoria pe care a făcut-o în secolul al XVI-lea, cînd regele Joao al III-lea i l-a oferit în dar vărului său Maximilian, arhiduce al Austriei.
Construit, la fel ca Mătuşa Julia şi condeierul, pe două planuri, Povestaşul (1987) este romanul unui scriitor frãmântat de rostul lui şi al ficţiunii în genere.
Strînsă într-un singur volum, proza lui Beckett dă imaginea evoluţiei artistice, dezvăluindu-i în acelaşi timp scriitura ca parte a unui proces într-o perpetuă mobilitate.
"Eu traiesc scriind. Munca imi organizeaza viata, ma apara de frustrari, de esecuri, de obstacolele pe care le infruntam toti in viata de zi cu zi. Munca imi ordoneaza tot ce mi se intatmpla, bune si rele, oamenii pe care ii cunosc, lucrurile pe care le vad, le citesc, le visez si, desigur, mi le imaginez.
Odata cu sosirea lui don Anselmo in Piura, viata locuitorilor din suburbia Mangacheria se schimba cu totul. Misteriosul strain le afla ambitiile si dorintele ascunse si se foloseste de ele pentru a incepe o afacere: bordelul Casa Verde.
Volumul de faţă este un regal: el reuneşte trei piese celebre din creaţia dramatică a lui Samuel Beckett, în traduceri semnate de doi dintre cei mai talentaţi poeţi, dar şi traducători români — Gellu Naum şi Irina Mavrodin:Aşteptându-l pe Godot (1952)Eleutheria (1947)Sfârşitul jocului (1957).
„Teatrul şi imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea să reprezinte neliniştea acelui labirint de îngeri, demoni şi minuni, care nu este altceva decât sălaşul dorinţelor noastre.“
Volumul "Călătorii cu Charlie", explorând America, publicat în 1962, este ultimul şi, în unele privinţe, cel mai amplu dintre jurnalele sale de călătorie, prezentând o viziune complexă asupra Statelor Unite la începutul unui deceniu tumultuos.
Volumul Mărturisesc că am trăit este unul de memorii, amintirile scrise în această carte străbătând întreaga existență a poetului chilian Pablo Neruda.
„Teatrul şi imagistica sa constituie un gen privilegiat care are posibilitatea să reprezinte neliniştea acelui labirint de îngeri, demoni şi minuni, care nu este altceva decât sălaşul dorinţelor noastre. “ (Mario Vargas Llosa)
Epoca de fier, considerată în 1990 Cartea anului în Marea Britanie de Sunday Express, împleteşte cu subtilitate şi umor reţinut tragedia personală cu dramatismul unei epoci marcate – în Africa de Sud – de rasism şi de violenţe sociale şi politice.
Scrisă într-un argou cuceritor, cu un umor specific lui Vargas Llosa, care te face să înghiţi mai uşor concluziile amare, cartea lasă surprizele la urmă, atât în cazul Palomino Molero, cât şi în obsesia amoroasă a locotenentului Silva.
În Paradisul de după colţ, Mario Vargas Llosa ilustrează prin două cronici paralele lumea utopiilor din secolul XIX, relatând amănunţit aspiraţia paradiziacă a celor doi eroi şi decăderea lor, inevitabilă când o idee ajunge să fie aplicată mecanic.
„Toţi mă întreabă: domnule Pamuk, dumneata eşti Kemal din roman? Ei, gata! Nu, nu sînt Kemal, dar nici nu vă pot convinge că nu sînt. Asta înseamnă să fii scriitor. Şi sînt fericit. Tolstoi a făcut o şcoală. Alţi scriitori au întemeiat o revistă, au făcut filme, au avut o carieră politică. Muzeul ăsta e şcoala mea, e revista, e filmul şi e politica mea. E o parte din mine.” (Orhan Pamuk)
Aparatul de fotografiat (2008) este un experiment autobiografic in care Günter Grass se foloseste de vocile celor opt copii ai sai si de amintirile acestora despre tatal lor, intotdeauna ascuns in spatele masinii de scris.
Please complete your information below to login.
Conectare
Creează un cont nou